O suta si una de nopti

Cumpara O suta si una de nopti de pe carturesti.ro, la pretul de 62,⁵² lei.

P O V E S T E A   S A U   V I A Ţ A ! Ş E H E R E Z A D A   D I N A I N T E A   Ş E H E R E Z A D E I Un manuscris descoperit la Aga Khan, în Andaluzia, care datează din 1234, cu câteva sute de ani înaintea celor O mie şi una de nopţi. O invitaţie în lumea basmelor arabe, în toată puterea şi varietatea lor originară: Şeherezada spune poveste după poveste – în stilul ei crud, poetic şi pătruns de erotism – în dorinţa de a-şi salva viaţa, purtându-ne pe tărâmul beduinilor şi vizirilor, al cavalerilor şi bidiviilor, al fecioarelor şi creaturilor fantastice. Un adevărat tezaur de basme arabe. „Kitāb fīhi hadīṯ mi’at layla wa-layla“ sau „Cartea cu povestea celor o sută şi una de nopţi“ Claudia Ott s-a născut în 1968 în Germania şi a urmat studii orientale la Ierusalim, Tübingen şi Berlin, cu specializarea în epică şi caligrafie arabă. Apoi a studiat muzica arabă la Cairo şi a început o prestigioasă carieră universitară. În anul 2004 a terminat de retradus O mie şi una de nopţi, după cel mai vechi manuscris în limba arabă, dobândind recunoaşterea mondială. Apoi a descoperit la Muzeul Aga Khan, în Andaluzia, un manuscris care datează din 1234, un tezaur de poveşti ale Şeherezadei, complet necunoscute până atunci – O sută şi una de nopţi – pe care le-a tradus în limba germană. Volumul este unul dintre cele mai importante evenimente ale lumii literare din ultimele decenii. NOTĂ DESPRE TRADUCERE Arabista Claudia Ott a tradus textul celor O sută și una de nopți după manuscrisul aflat la Muzeul Aga Khan (AKM 00153) – cel mai vechi manuscris al acestei opere descoperit până azi. Să subliniem aici că volumul german – după care am realizat traducerea în românește – reprezintă nu doar prima transpunere a manuscrisului într-o altă limbă, ci și prima sa ediție pe plan mondial apărută sub formă de carte, căci până acum textul n-a fost tipărit nici în arabă. Asta, desigur, a pus-o pe Claudia Ott, în dubla ei ipostază de editoare expertă în arabistică și de traducătoare, în fața unor probleme cu totul deosebite, pe care la sfârșitul cărții le expune cititorilor ei germani în mod detaliat, și pe care le prezint mai jos succint și cititorilor noștri. Claudia Ott scrie că traducerea ei a urmat textul pomenit mai sus – în măsura în care acesta s-a păstrat într-o formă lizibilă (unde nu, ea a consultat manuscrise paralele, completând lacunele) – de la începutul culegerii de povești și până la întreruperea bruscă a manuscrisului la Noaptea a optzeci și cincea, în mijlocul poveștii despre „Calul de abanos“. Ajunsă aici, traducătoarea a trebuit să decidă după care alte versiuni să continue povestirea celor șaisprezece Nopți rămase și s-a oprit asupra renumitei ediții a arabistului tunisian Maḥmūd Ṭaršūna, alcătuită în 1979 pe baza a cinci manuscrise ale textului, provenite din secolele al XVIII-lea și al XIX-lea și păstrate la Paris și Tunis. Acestei ediții îi lipsește însă sfârșitul, respectiv încheierea poveștii-cadru care îmbrățișează toate celelalte povești. Claudia Ott i-a adăugat traducerii sale și acest pasaj final, recurgând la ediția arabă a unui al șaselea manuscris (datat 1836 și descoperit în Algeria), îngrijită de filologul algerian Šuraybiṭ Aḥmad Šuraybiṭ: „Preamărite stăpâne – așa i se adresează în încheiere Dunyazada califului, pledând pentru grațierea surorii ei –, Șeherezada, soția ta, a rămas grea. Poate că Allah îți va dărui prin ea un fiu pe care, privindu-l, ochiul tău să se îmblânzească și sufletul tău să se bucure. – Auzindu-i vorbele, califul ridică amenințarea de pe Șeherezada, lăsând-o de-aci înainte să se bucure de-o viață tihnită printre tovarășele și slujitoarele ei. Lăudat fie Allah, Atotputernicul, stăpânul locuitorilor lumii!“ O sută și una de nopți funcționează în ansamblu după un principiu tradițional, caracteristic celor O mie și una de nopți precum și altor opere epice din literatura universală – cel al poveștii-cadru în interiorul căreia se desfășoară diferite alte povești. Textul este un document al prozei narative arabe clasice, având totodată și caracteristicile literaturii de divertisment, scrise pe înțelesul unui public larg, cu puternice elemente de oralitate, și care își captivează și amuză cititorul (sau ascultătorul). Dialogurile sunt foarte frecvente în cele O sută și una de nopți; o precizare e aici necesară: califii și emirii sunt chiar și ei tutuiți de slujitorii lor, araba necunoscând, după cum arată Claudia Ott, formula de adresare cu „Dumneavoastră“. Textul este adeseori concis, ceea ce nu exclude pe alocuri nici unele serii sinonimice care țin de o retorică a narațiunii arabe, și nici anumite formule repetitive, uneori cu mici variațiuni, care dau un farmec aparte acestor povești, ca de pildă în scenele de luptă: „...dintr-o singură lovitură îl descăpățână la fel de lesne cum ai reteza, hârști! o trestie de scris“; sau: „…se năpusti asupra-i