Campie si oase Simona Liutiev

Cumpara Campie si oase Simona Liutiev de pe carturesti.ro, la pretul de 17,¹⁸ lei.

A chemat instalatori. Le trebuia aer condiționat. Era o vară ca niciuna. Dacă nu pentru ea, măcar pentru copil. E veșnic ud în cap. De facturi se ocupa tot Oli. Vic primea două milioane de la stat, mă-sa, Luci, nimic. Tocmai azi, cu atâta treabă, Oli nu se simte bine. Tremură. Din când în când scapă niște vase. Nu putea fi menopauza, trecuse de mult de ea. După ce băieții cu aerul plecară, Oli dădu drumul unei furii de care nu se știa în stare: — Eu așa ceva nu pot să-i ascund. Auzi? Tac-to trebuie să afle. — Ce să afle? Luci nu se putea hotărî nici acum cum să i se adreseze, cu mă, cu tu, cu fa. Vezi că trezești copilul! Abia l-am adormit. Oli îi întinse o scrisoare: — A venit cu facturile. Le-am luat azi dimineață din cutie. De ce n-ai întrebat și tu? Știi că tac-to te-a înțeles mereu. Chiar așa, să faci de capul tău? O să-i crape inima, nu alta! O să-l bagi în pământ! — Stai, femeie, că nu știu despre ce vorbești. Respiră! Luci se așază pe unul din cele două scaune de lângă masa rotundă. Taică, (de câte ori îl rugase să nu-i mai spună așa) A apărut o problemă, dar sunt sigur că-i dăm noi de cap. La părintele a venit Rita cu ai ei. Vrea să-i luăm noi copilul, să plătim spitalul, tot, și să-i dăm un fel de stimulent vreo câțiva ani. Coana preoteasă ar cam vrea, după cum bag eu seama, mai ales că e tot băiat, dar Cosmin nu recunoaște nimic, zice că e o păcăleală. Acu’, eu n-am stat mereu la curul lui să văd ce face, asta numai el o știe. Părintele nu se pronunță, zice că are încredere cum le aranjează Dumnezeu, cine e el să discute. Părintele s-a schimbat mult, o să vezi. Eu zic să vii până aici, dacă nu poți, o să le discutăm la botez. — Da, nici nu știu ce să zic. — Vezi? Când tot închizi ochii la una, la alta, se strâng de nu le mai ajungi din urmă. Când s-a întors? — Nu s-a întors, l-am găsit eu. — Trebuia dat pe mâna poliției, asta trebuia. Acu’ că i-ai dat casă și masă, nu pici și tu după el? Uite în ce te-a tras! — Dacă ar fi doar asta! — Cred că îți și place, altfel nu se explică. Ce faci acuma cu doi copii? El nu lucrează nimic. Ori o să se apuce iarăși de înșelat? — Păi, se pare că la asta se pricepe cel mai bine. — Fă-i vânt, mamă, îți spui!