Tarotul Rider Waite Arthur Edward Waite

Cumpara Tarotul Rider Waite Arthur Edward Waite de pe carturesti.ro, la pretul de 39,⁰⁰ lei.

Numărul de pagini broşură cu instrucţiuni: 36 plus setul complet de 78 de cărţi de joc color (22 din Arcana Mare şi 56 din Arcana Mică) Bazat pe ediţia originală (singura autorizată) a faimosului pachet cu 78 de cărţi de Tarot Rider-Waite® Ilustraţii originale de Pamela Colman Smith® sub supervizarea lui Arthur Edward Waite Instrucţiuni preluate din cartea Cheia Tarotului, de Arthur Edward Waite Introducere De Stuart R. Kaplan Dr. Arthur Edward Waite (1857-1942) a fost un adept autentic al ocultismului, ale cărui lucrări, între care Kabbalah Sacră şi Cheia Tarotului, au fost publicate în Anglia în anul 1910. Cheia pachetului de cărţi de Tarot folosită de Waite a fost simbolismul. Acesta spune în Cheia Tarotului: „Adevăratul Tarot este simbolismul; el nu vorbeşte altă limbă şi nu oferă alte indicii”. Ce sunt cărţile de Tarot despre care scrie atât de inspirat Waite? În ce constă mesajul fiecăreia dintre ele şi cum au apărut simbolurile fascinante ilustrate pe ele? Originea precisă a cărţilor de Tarot în antichitate rămâne incertă. În cartea Le monde primitif, publicată în anul 1781, Court de Gebelin emite ipoteza că Tarotul derivă dintr-o veche lucrare egipteană: Cartea lui Thoth. Thoth a fost Mercur al egiptenilor. Se consideră că a fost unul din primii regi şi inventatorul sistemul hieroglific. Gebelin susţine că Tarotul s-a răspândit în Europa sub influenţa egiptenilor şi ţiganilor. Apariţia cărţilor de Tarot în Europa precede cu peste cinci secole cartea lui White. Un călugăr german, Johannes, descrie un joc numit Ludas Cartarum, jucat în anul 1377. Cronicarul din secolul XV Covelluzzo descrie introducerea în Viterbo a acestor cărţi de joc în anul 1379. În 1369, cărţile de joc nu sunt menţionate în decretul regelui Charles VI al Franţei împotriva jocurilor de noroc. Cu toate acestea, 28 de ani mai târziu, primarul Parisului a interzis prin ordonanţa din 22 ianuarie 1397 jucarea tenisului, jocurilor cu mingea, popicelor şi folosirea cărţilor de joc de către muncitori, cu excepţia zilelor de sărbătoare. În general, este acceptat faptul că jocurile cu cărţi au apărut în Europa în a doua jumătate a secolului al XIV-lea. Primul pachet complet cu 78 de cărţi a apărut cel mai probabil în Italia, sau poate vreun geniu inovativ a combinat cele 56 de cărţi comune ale Micii Arcane cu cele 22 de cărţi ezoterice şi emblematice ale Marii Arcane, formând astfel pachetul cu 78 de cărţi. În secolul XV, cărţile de Tarot erau desenate sau pictate manual pentru casele princiare din nordul Italiei şi din Franţa. Mai târziu, pachetele cu cărţi de joc au început să se răspândească din ce în ce mai mult, fiind reproduse prin tehnici de gravare industrială. În secolul XVI a devenit foarte popular un pachet cu cărţi de Tarot numit Tarotul marseillez. În arhivele Bibliotecii Naţionale din Paris există la ora actuală 17 cărţi din Arcana Mare despre care se crede (cel mai probabil eronat) că au fost pictate manual în jurul anului 1392 de Jacquemin Gringonneur pentru regele Charles VI al Franţei. Este de presupus că adevărata origine a acestor cărţi este veneţiană. Cu alte cuvinte, avem de-a face cu un pachet de Tarocchi din secolul XV. Biblioteca Pierpont Morgan din New York deţine 35 de cărţi dintr-un Tarot cu 78 de cărţi datând din 1484, atribuite fie lui Bonifacio Bembo, fie lui Antonio Cicognara. Pachetul pare să îi fi aparţinut cardinalului Ascanio Maria Sforza (1445-1505) sau mamei sale, Bianca Visconti Sforza, nefiind destinat jocului. După toate aparenţele, el pare să fie o simplă reprezentare pictorială a acelei epoci. Alte jocuri de cărţi europene timpurii asociate cu Tarotul includ: · Tarocchi din Mantegna, care conţine 50 de cărţi în cinci serii de câte zece. · Tarocchi din Veneţia sau pachetul lombard, care conţine 78 de cărţi, inclusiv cele 22 de cărţi din Arcana Mare, alături de cele 56 din Arcana Mică. · Tarocchino din Bologna, care conţine 62 de cărţi, despre care se crede că au fost create de Francois Fibbia, prinţ de Pisa. Pe lângă cele 22 de cărţi din Arcana Mare, acesta nu conţine decât 40 de cărţi cu suite numerice. · Minchiate din Florenţa, similar pachetului obişnuit de Tarot cu cele 78 de cărţi ale sale, la care se adaugă însă alte 21 de cărţi care conţin semnele Zodiacului, cele patru elemente şi cele trei virtuţi cardinale. Afişările cărţilor de Tarot pentru ghicirea norocului ţin cont nu doar de semnificaţia divinatorie individuală a unei cărţi, ci şi de proximitatea dintre acestea şi chiar de poziţia ei verticală (normală sau inversată). Cărţile inversate aveau o semnificaţie mai slabă, întârziată sau chiar inversată. Scurtul titlu descriptiv al celor 22 de cărţi din Arcana Mare serveşte drept catalizator pentru semnificaţia mai profundă pe care doreşte să o exprime cel care îşi dă în cărţi. Pachetul de Tarot conţin 78 de cărţi împărţite în două grupe principale: · 22 de cărţi din Arcana Mare · 56 de cărţi din Arcana Mică Cele 22 de cărţi din Arcana Mare sunt considerate emblematice şi conţin 21 de cărţi numerotate de la XXI la I (adică de la 21 la 1), plus una nenumerotată numită Nebunul (Le Mat sau Le Fou în franceză). Ele sunt considerate tromfi (atouts – atuuri în franceză, atutti sau trionfi în italiană), care înseamnă „mai presus de celelalte”. Cele 56 de cărţi din Arcana Mică conţin patru suite, inclusiv cărţile obişnuite de curte regală: Regele, Regina, Valetul, plus o a patra, numită Cavaler, plasată între Regină şi Valet. Suitele sunt de regulă spatele, bâtele, cupele (inimile) şi mon